We are the 99%

           Avand in vedere ca traiesc in Romania, de cand am reusit sa disting sunete si implicit cuvinte am auzit de Revolutia din '89. Stiu ca a fost importanta, ca am iesit din intunecatul comunism spre luminoasa democratie, care azi straluceste ca un soare pe cerul natiunii noastre. (aha..), dar totusi...hadeti sa nu ne mai legam de trecut pentru a justifica tot ce nu merge in tara. Si mai stiu ca toata lumea zice ca erau alte vremuri, alte mentalitati, alte conceptii despre viata...si asta e adevarat. Dar la fel de adevarat e ca daca ( Doamne fereste! ) ar depinde libertatea noastra de generatia de azi, ar fi vai de capul nostru...Nu pentru ca am fi mai prejos decat cei de acum 22 de ani, ci pentru ca tinerii de azi nu mai vad rostul luptei...

            O noua revolutie, ceva mai "linistita", are loc acum pe strazile din lume. Totul a inceput pe 17 Septembrie 2011 in Liberty Square in Manhattan’s Financial District si s-a raspandit in 100 de orase din SUA, precum si in 1500 de orase din toata lumea. Occupy Wall Street este o miscare a poporului care incearca sa lupte impotriva corporatiilor si marilor banci care au adus lumea in pragul falimentului si care ne-au pus fata in fata cu cea mai mare criza financiara din ultimii zeci de ani.

            Aceasta miscare sustine ca lumea este condusa de 1% din populatie, cei care au cele mai multe drepturi, cei care au redus ierarhia sociala la bogati si saraci. Acel 1% scrie regulile pentru o economie globala necinstita care a adus lumea in stare de colaps financiar. Miscarea a inceput atunci cand 99% din populatie au fost alungati din casele lor, fortati sa aleaga intre cumparaturi sau chirie, lucreaza 12 ore pe zi pentru un salariu minim pe economie, le este refuzat dreptul la asistenta medicala, cei 99% care saracesc in  timp ce 1% se bucura de toate drepturile.

            Miscarea este una pasnica, nu sustine violenta, nu doreste sa creeze mai mult haos decat este deja. Occupy Wall Street sustine solidaritatea si doreste sa incurajeze acel sentiment patriotic care sa ne faca sa ne gandim la cei ce ne inconjoara. Aceste pichetari au scopul de a uni oamenii de pretutindeni pentru un scop comun, si anume, bunastarea internationala.

            Intr-un fel, pana si presedintele Obama sustine cauza, el spunand in discursul lui de inaugurare: "We cannot have a thriving Wall Street while Main Street suffers."

           Am observat ca miscarea Occupy Wall Street a prins si la noi sub numele de Occupy Romania, nu intr-o asa mare masura ca in State, dar poate, incet, incet o sa ne razvratim si noi, ca doar noi avem experienta in revolutii...



           

The Help

             Daca tot e Ziua Recunostintei, azi am in cap doar America. De obicei sunt o mare fana tot ce tine de State, pentru ca am impresia ca sunt cu cateva secole inaintea "fostului bloc comunist" din care face parte si tarisoara noastra, dar azi nu sunt cel mai infocat fan SUA.
              Dupa ce am vazut o serie intreaga de filme comerciale, care dau bine la box-office pentru efectele lor speciale, ochelarii 3D care mie personal imi dau dureri de cap, masinile lor scumpe care se rostogolesc si din care niciun pasager nu iese vreodata ranit sau in care niciun actor nu mai interpreteaza rolul de om, ci este ba vampir, varcolac, hibrid, nemuritor, vrajitor sau alte categorii de fiinte supranaturale care nu imi mai vin in minte, a venit si randul unui film bun despre America anilor 60.
             Desi are aproximativ 2h jumatate, lucru care la inceput m-a inspaimantat teribil, avand in vedere ca ultimul film de durata aceasta a fost "Eat Pray Love", film care m-a facut sa ma rog sa nu imi scot ochii si sa-i mananc de plictiseala, pentru ca in general iubesc sa vad filme.(am incercat acolo un joc de cuvinte), The Help a fost destul de bun incat sa nu ma gandesc cat a trecut din film ci sa ma bucur de el.
             Nu vreau sa dau detalii despre film, pentru ca acestea se gasesc usor si in plus poate cineva ar vrea sa mai si vada filmul, nu sa il povestesc eu. Ceea ce mi-a placut a fost abordarea. Toate lucrurile s-au desfasurat in universul feminin, barbatii prezenti nu pot spune ca au modificat cu ceva actiunea, dar trebuia sa fie si ceva dragut la care sa se uite o femeie timp de 2 ore si ceva.
             Conflictele dintre albi si negri in America au insemnat o buna parte din istoria americana si desi toata lumea stie cate ceva despre Abraham Lincoln si Razboiul civil american, despre lupta lui Martin Luther King pentru drepturile civile ale populatiei afro-americane, despre Klu Klux Klan, segregarea raselor si alte informatii istorice, filmul nu pune accent pe acestea ci pe partea "practica", mai precis cum anume traiau doamnele din anii 60 si cum se purtau cu menajerele lor de culoare. Era greu sa fii femeie in anii aceia, dar daca mai erai si afro-americana, lucrurile nu erau tocmai "a 4th of July picnic".
              Filmul m-a lasat cu un gust amar, pentru ca desi lumea a evoluat mult de acum 50 de ani, iar femeia afro-americana a ajuns din fosta sclava pe o plantatie, menajera, femeie de cariera, iar acum e chiar Prima Doamna, nu poti sa nu te gandesti la drumul lung parcurs de aceste femei eroine, care au sacrificat totul, inclusiv propria lor persoana pentru niste idealuri de care acum nimeni nu mai pare a fi constient.
              In concluzie, daca cineva ar trebui sa fie recunoscator, acesta ar trebui sa fie insusi poporul american, care timp de cateva decenii a suprimat generatii de oameni extraordinari, doar din cauza culorii pielii. Drum lung de la slavie la presedintie, nu pot sa spun ca a meritat drumul, dar macar s-a echilibrat balanta.

Thank you!

              Ma gandeam azi la cat de inventivi sunt americanii de au creat o sarbatoare in care esti nevoit sa multumesti cuiva pentru orice lucru important sau mai putin important..Azi e Thanksgiving in SUA, sarbatoarea nationala a curcanului, traditia veche de generatii in care americanii multumesc pelerinilor pentru stabilirea in Lumea Noua..ziua care marcheaza inceputul acestui mare "imperiu" numit America. Daca lasam la o parte faptul ca pelerinii erau oameni platiti doar ca sa plece din Europa sau faptul ca odata ajunsi acolo populatia nativa a inceput sa isi micsoreze numarul (for no apparent reason), putem spune ca este o traditie frumoasa.
              Motivul pentru care imi place aceasta sarbatoare este faptul ca o zi pe an o familie americana se intalneste si incearca sa fie recunoscatori unul altuia pentru ce au in viata. O familie care isi ascunde disfunctiile si le acopera cu mancare din belsug, de parca mancarea ar fi substitut pentru sentimente. Pentru ca haideti sa fim seriosi, cine cu mintea intreaga e multumit vreodata cu ceea ce are, si cati dintre noi nu au dat vina pe familie cand ceva nu ne-a mers bine? Dar macar asa americanul isi pune happy face-ul, isi pregateste stomacul, da pe gat un whiskey si se roaga ca ziua sa treaca mai repede, fiind recunoscator pentru parada si pentru marele meci de fotbal care este omiprezent in orice US film despre Thanksgiving.
              Sunt curioasa cat va mai dura pana vom adopta si noi aceasta sarbatoare care nu are nicio legatura cu istoria si cultura romaneasca, dar care ca mai toate sarbatorile imprumutate "din afara" suna bine si parca am mai avea nevoie de o zi libera in care sa umplem spitalele cu intoxicatii alimentare, crize biliare si come alcoolice.
              Eu sunt recunoscatoare pentru lipsa acestei sarbatori de la noi, pentru ca mie imi ajunge masa de Craciun cu familia cat pentru 5 Thanksgiving-uri.

Chapter 1

           "It is a truth universally acknowledged that..." uite asa ar incepe un roman bun...sau in cazul meu un blog...ca doar vremea lui Jane Austen a trecut, romanele nu se mai "poarta" si nu se supara nimeni daca o plagiez putin, ca doar suntem in Romania, unde plagiatul se poarta, ba chiar este o cerinta a succesului.
           Am vrut ca prima mea postare sa aiba legatura cu adevarurile universale. Bine pe vremea decedatei autoare altul era adevarul, si intre timp, ca orice adevar respectabil, s-a mai modificat, de fapt adaptat. Nu..nu sunt genul ala de om plangacios (bine sunt..dar nu in cazul asta) care vorbeste despre generatia actuala care nu mai citeste, nu se mai cultiva, nu stie pe ce lume traieste, pentru ca sunt genul celalalt, mult mai "periculos", care are incredere in generatia aceasta (plus/minus cateva specimene despre care vreau sa cred ca sunt erori ale naturii).
           Si atunci care e adevarul universal? Beats me...De unde atata cunoastere??
           Adevarul universal nu il stiu, dar ma multumesc cu adevaruri mai mici, cum ar fi ca mi-am facut blog ( something to check off my bucket list), ciocolata este cel mai bun aliment (da..am spus aliment..my blog, my rules) si insomnia duce la crearea unui blog si la consumul in cantitati industriale de ciocolata (in cazul meu..am zis deja ca nu sunt adevaruri universale)
           Am auzit ca atunci cand iti faci blog ar trebui sa alegi o tema, cum ar fi sanatatea, sportul, mancarea, moda, dar asta ar insemna sa stiu lucruri despre chestiile astea si eu nu sunt genul care sa se documenteze intensiv cand scrie despre ceva. Nu m-am documentat eu pentru licenta, in niciun caz nu ma apuc de documentare pt blog. Asa ca o sa scriu despre adevar...bine adevarul meu...care probabil o sa se contrazica cu al altcuiva (asta mi se intampla mai des decat se poate crede).
            Nu stiu despre ce voi scrie in viitor, abia ma prezint si fac o mica introducere...inca mai am sechele din facultate de unde am ramas cu ideea ca trebuie sa-mi structurez ideile ca de nu..iese haos. Si ma refer la haos adevarat, ca sincer numai eu stiu ce am in cap...sertare si sertarase de informatii utile, mai putin utile si inutile total...de aici si scopul blogului...poate asa imi fac si eu ordine prin ganduri, le sortez, le clasific si spre final le arunc..ba nu..le reciclez..ca sa fiu environmentally friendly.
           Nu stiu de ce am impresia ca o sa ajung sa vorbesc despre filme, deoarece 60% din continutul creierasului meu este constituit din filme, trailere sau adaptari dupa romane...dar asta o sa vad...in timp



La revedere..si ne vedem la urmatoarea postare (nu stiu daca se zice la revedere pe un blog...dar cum am spus, my blog, my rules...si cum mie imi place sa am dreptate MEREU..presimt ca o sa-mi placa sa am blog)