He's just not that into you

Girls are taught a lot of stuff growing up.

 If a guy punches you he likes you.

 Never try to trim your own bangs and someday you will meet a wonderful guy and get your very own happy ending.

 Every movie we see, every story we're told implores us to wait for it, the third act twist, the unexpected declaration of love, the exception to the rule.
But sometimes we're so focused on finding our happy ending we don't learn how to read the signs.

 How to tell from the ones who want us and the ones who don't, the ones who will stay and the ones who will leave.

 And maybe a happy ending doesn't include a guy, maybe... it's you, on your own, picking up the pieces and starting over, freeing yourself up for something better in the future. Maybe the happy ending is... just... moving on.

Or maybe the happy ending is this, knowing after all the unreturned phone calls, broken-hearts, through the blunders and misread signals, through all the pain and embarrassment you never gave up HOPE .

Anonima

Ciudat e cum uneori citim ceva si ne identificam imediat cu scriitorul. De parca asta ai fi vrut si tu sa spui, de parca omul acela ti-a ghicit gandurile.
Crezi uneori ca ai avut ceva special, ceva ce nimeni din lume nu poate intelege..si probabil ai avut, dar o inima franta e o inima franta indiferent de felul in care s-a sfaramat. Nu esti nici prima persoana si nici ultima care simte ce simti tu.

Acesta e un comentariu de pe un blog. Nu stiu cine l-a scris si pe de o parte ma bucur ca nu si-a lasat numele. Anonima aceasta suntem cu totii. Si daca uneori crezi ca nimeni nu intelege, uita-te mai bine in jur pentru ca undeva mai aproape decat crezi un anonim isi plange soarta.

Morala m-ai invatat-o tot Tu:

"-Nu am cunoscut pe nimeni ca tine!
 -Nu ai cunoscut tu multi oameni..."

Acum incep sa ii cunosc si din pacate totul ma face sa realizez ca desi credeam ca esti exceptia, esti doar un om obisnuit ridicat la rang de semizeu de cineva care nu cunostea destui oameni.

Anonimo, sa stii ca ai ajutat un om si ma bucur sa te cunosc. Sper sa iti fie bine.

Cu totii gresim, unele greseli lasa rani adanci si dureri groaznice, dar ne raman amintirile si parca greseala e mai dulce si regretul nu exista...

Nu..nu imi pare rau..

Poti sa descrii exact momentul cand te-ai indragostit?

 Unii spun ca nu poti, ca l-au simtit dintotdeauna sau ca i-au luat prin suprindere. Eu pot sa descriu exact momentul cand am stiut ca mi-ai schimbat viata.
 A fost o fractiune de secunda, imperceptibila, cred ca nici tu nu ti-ai dat seama, de fapt asta stiu sigur.
Ai deschis usa si atat mi-a trebuit.
Ce a urmat dupa, joaca, prostia, dezamagirea, si in final plecarea ta, nu au contat. A contat secunda aceea, pentru ca atunci am stiut ca nu o sa te pot uita vreodata.
Mi-ai dat curaj sa fac tot ce nu am avut curaj vreodata. Nu cred ca stii cata putere mi-ai dat.
Toata lumea din jur imi spune ca am pierdut tot din cauza ta, dar nu am pierdut nimic.
Da, am suferit! Fizic psihic si in toate modurile imaginabile. Dar la capitolul asta aveam deja experienta. Nu esti cel mai rau lucru care mi s-a intamplat. Nu esti nici cel mai bun.
Problema nu e sa accept ce simt, asta am acceptat desi mi-a luat ceva timp. Nici macar certitudinea ca tu nu simti nimic, problema e acolo unde trebuie sa realizez ca aveam un gol in mine de care nu eram constienta, pe care o perioada l-ai umplut tu. Stii, eram fericita in ignoranta mea...Acum spune-mi cum sa traiesc constienta ca ceva din mine lipseste...
Nu lipsesti tu, asta stiu sigur.
Lipseste cineva care simte ce simt si eu.
Multumesc ca m-ai facut sa simt ceva, multumesc ca mi-ai aratat ca sufletul meu inca mai poate spera.
Si nu..Nu imi pare rau...